Specialiştii în Drept constituţional susţin că preşedintele are libertate deplină în alegerea premierului, indiferent cine obţine majoritatea în legislativ.
Constituţia îi dă preşedintelui libertate deplină în alegerea premierului, cred constituţionalişti precum Ioan Stanomir sau Simina Tănăsescu, chestionaţi de NewsIn. Ambii spun că există şanse mari pentru repetarea scenariului din 2004, adică desemnarea premierului de la un partid care nu are majoritatea în parlament.
Neacceptarea propunerii preşedintelui poate duce la dizolvarea parlamentului
Constituţionalistul Ioan Stanomir spune că şeful statului decide de fiecare dată propunerea de premier şi că opinia partidelor, indiferent de procentul pe care l-au obţinut în alegeri, este consultativă.
„Chiar dacă o formaţiune câştigă majoritatea absolută, opţiunea desemnării persoanei care va deveni premier o are în totalitate preşedintele. Partidul poate să vină cu alte propuneri dacă, de exemplu, prima nu este agreată, dar tot şeful statului decide. Preşedintele nu poate fi legat de mâini şi de picioare“, a declarat el pentru NewsIn.
Specialistul tinde să-i dea dreptate lui Traian Băsescu şi atunci când acesta afirmă că nu negociază persoana pentru şefia executivului cu alianţe sau coaliţii formate ad-hoc în parlament, după alegeri. „În Constituţie se vorbeşte despre partidul care a obţinut 50%, de formaţiunile parlamentare, nu însă şi de coaliţii. Deci, coaliţiile formate ad-hoc în parlament nu au statut constituţional. Preşedintele poate dialoga însă cu fiecare dintre cele două formaţiuni care alcătuiesc coaliţia“, a spus acesta.
Cât priveşte rezultatele lipsei de înţelegere între partide şi preşedinte în legătură cu viitorul ocupant de la Palatul Victoria, consecinţele pot fi drastice pentru fiecare dintre cei doi actori constituţionali: dizolvarea parlamentului şi suspendarea preşedintelui, mai punctează Stanomir. „Dacă nu se ajunge la o înţelegere, partidelor li se va impune un premier, pe care îl pot însă respinge în parlament de două ori. Dacă persoana respectivă este respinsă de două ori, preşedintele dizolvă parlamentul şi se fac alegeri anticipate“, a explicat el strategia pe care i-o lasă la îndemână Constituţia şefului statului.
Stanomir recunoaşte însă că şi parlamentul are armele sale, adică demararea procedurii de suspendare a preşedintelui, pe acest motiv. Constituţionalistul spune că un scenariu posibil ar fi acela ca parlamentul, în intervalul dintre prima respingere a propunerii de premier şi a doua nominalizare, să demareze procedura de suspendare a preşedintelui. La fel, este posibil ca legislativul să înceapă suspendarea şi după ce a acceptat, ameninţat fiind cu dizolvarea, propunerea preşedintelui pentru postul de şef al guvernului.
Desemnarea lui Tăriceanu a instituit un precedent
Şi profesoara de la Facultatea de Drept Simina Elena Tănăsescu, autoare de tratate de Drept constituţional, crede că legea fundamentală îi dă preşedintelui libertăţi depline în alegerea premierului. Aceasta spune că există două situaţii ce pot rezulta după alegeri: una în care un partid câştigă alegerile cu peste 50% şi una în care o formaţiune sau o alianţă câştigă, dar nu cu majoritate absolută. Oricare ar fi situaţia, şeful statului are libertate deplină în alegerea persoanei pentru funcţia de premier. „E liber să ia orice decizie vrea. Singura sa obligaţie constituţională este să nu excludă de la consultări nici un partid parlamentar“, a precizat constituţionalistul.
Şi Tănăsescu admite că preşedintele poate decide, din diverse raţiuni, să desemneze premierul de la alt partid, nu neapărat de la cel care s-a clasat pe primul loc. „În acest caz, normele constituţionale trebuie interpretate şi folosite cu bună credinţă, adică preşedintele trebuie să se gândească la faptul că persoana pe care o propune trebuie să întrunească sprijinul parlamentului, trebuie să se asigure că respectiva persoană obţine sprijinul legislativului nu numai la învestitură, ci şi la guvernare. Preşedintele trebuie să ia în calcul că un premier în afara majorităţii trebuie să poată da legi în parlament, pentru că o guvernare de 30%, să zicem, are nevoie de sprijin“, a explicat ea, sugerând că preşedintele se expune unui risc dacă persoana pe care o susţine nu coalizează în jurul său o majoritate în parlament.
Simina Tănăsescu spune că un asemenea scenariu, alegerea unui premier care să nu provină de la primul clasat, e destul de probabilă şi nu va produce mari surprize. „Din 2004, când Tăriceanu a fost numit premier, deşi PSD şi PC aveau mai multe voturi, avem un precedent. Există şanse ca Traian Băsescu să facă acelaşi lucru şi acum, atâta vreme cât Constituţia permite“, a arătat ea, spunând că un asemenea gest nu este neconstituţional.
Specialistul în Constituţie admite că legea fundamentală întreţine o confuzie asupra felului republicii, prezidenţială sau semiprezidenţială.
„Dacă s-ar spune clar: avem o republică fie prezidenţială, fie parlamentară, nu ar trebui să reglementăm atât de strict paşii pe care trebuie să-i facă preşedintele în desemnarea premierului. Aceste proceduri ar putea fi decise prin interpretare, ştiind ce fel de republică avem“, a adăugat Simina Tănăsescu, spunând că nu este în favoarea unei reglementări foarte stricte a Constituţiei pe acest subiect, pentru că „imaginaţia şi flerul politic“ trebuie să fie permise în luarea unor asemenea decizii. Şi Simina Tănăsescu admite, ca şi Ioan Stanomir, că se poate ajunge la blocaje şi conflicte instituţionale între preşedinte şi premier dacă nu se înţeleg asupra viitorului prim-ministru.
